Multă carte, multă lume

Am fost weekendul ăsta în Bucureşti. Şi fiindcă mintea mea îşi spunea în gândul ei că ar fi bine să respir nişte aer îmbibat cu cultură, am mers sâmbătă la târgul de carte Gaudeamus de la Romexpo. Mi-am făcut curaj să înfrunt ploaia abia pe la lăsarea întunericului, deci cam pe la cinci după-masa. Şi ca să îmi intre bine în cap faptul că am aterizat în capitala unei ţări a contrastelor, în drumul meu spre locaţia unui eveniment zice-se cultural am fost nevoit să trec printr-un spaţiu multicultural (haha), mai exact pasajul pietonal de sub Piaţa Presei Libere, unde eu şi Ioana am ajuns la concluzia că poţi petrece o zi şi o noapte fără să te plictiseşti (cine a trecut pe acolo ştie de ce). Am trecut repede peste constatarea că fiecare vizitator era practic obligat să intre la târg cu încălţările arătând nu tocmai elegant (atenţie, eufemism!) după ce parcurgea bălţile dintre casa de bilete şi intrarea în pavilionul central. Pentru că imediat după ce fata de la intrare mi-a rupt biletul am dat nas în nas cu Patapievici. Mi-am zis că e un început bun. Şi într-adevăr, curând mi s-a confirmat bănuiala legată de principalul atu al evenimentului, acela că poţi găsi multe, foarte multe cărţi adunate laolaltă. Din păcate, accesul la rafturi era anevoios dat fiind numărul mare de vizitatori, astfel că actul de a alege şi a cumpăra o carte îşi pierdea mult din savoare. Drept urmare am renunţat repede la ideea de a nu pleca cu mâna goală de la târg, gândindu-mă că tot librăria rămâne de bază şi promiţându-mi că voi da o tură pe la Cărtureşti cu prima ocazie. Nu îmi place să cumpăr orice şi oricând, prefer să întorc cartea pe toate părţile, să îi citesc prefaţa, postfaţa, câteva pagini la început sau la întâmplare, lucru imposibil la Gaudeamus. M-am reorientat, propunându-mi să fac un scurt inventar al microevenimentelor din interiorul târgului. Cel mai activ stand era – previzibil, pentru mine cel puţin, dată fiind strategia de PR demonstrată în ultimii ani – cel al editurii Humanitas unde Denisa Comănescu prezenta ultimele apariţii din colecţia „Raftul Denisei” alături de Ioan T. Morar. La un alt stand se desfăşura live o emisiune a TVR Cultural, pentru ca mai încolo să fie în plină derulare lansarea celui de-al doilea volum al autobiografiei lui Cornel Dinu. Asta aşa, ca să îmi piară cheful definitv. Câh! Am întors spatele şi am şters-o oarecum scârbit. În rest, multe cărţi pentru copii, carte specializată, manuale, literatură uşoară gen „Cum să nu-ştiu-ce în 134 de paşi” şi standuri ale universităţilor unde, pe lângă obişnuitele pliante aride cu care aceste instituţii înţeleg să îşi facă PR, găseai şi 3-4 volume de genul celor pe care profesorii le editează pentru ca mai apoi să îşi oblige - mai mult sau mai puţin voalat – studenţii să le cumpere. Şi totuşi, gândul cu care am plecat de acolo a fost „uite, dom’le, câtă lume merge totuşi la un târg de carte în ţara asta”.