Daca unii dintre noi au intrat in febra tipica de dinaintea premierei unui nou James Bond, am zis ca ar fi cazul sa intru si eu in randul lumii si sa ma joc un pic de-a 007 (n-am inteles niciodata de ce nu i-au spus simplu "7", ca eu am invatat prin generala ca 0-urile puse in fata unui numar nu conteaza). De fapt n-a fost o chestie premeditata, dar cu toate astea am ajuns ca la sfarsitul unei zile absolut obisnuite sa intru in blocul in care locuiesc de 21 de ani direct pe la etajul 1 si direct pe geam. Pentru prima data.
Ma intorceam agale de la o partida de biliard cu Vladutz. Pe la 6 jumate. Cand sa intru in bloc, ma intalnesc cu tanti Parjolea din vecini. Tanti Parjolea baga cartela de interfon, clasicul bipait, intram in casa scarii, cand o vad ca se schimba la fata. Ideea era ca luase alte chei din casa, iar usa o incuiase ridicand clanta din exterior. Na, ce sa facem? "Il sun pe Vasilica [Vasilica e fiu-sau] sa vina cu cheile lui" zice. "Pai, haideti ca va duc eu cu masina pana la el sa nu mai asteptati atat p-afara" zic. "Numai stati sa ma duc sus sa iau cheia de la masina". (Am obiceiul sa plec cu masina doar daca e neaparata nevoie, de aia n-aveam cheile la mine). Urc, iau cheile, ma intorc. Vasilica nu raspundea. Ce-i de facut? "Ia sa vad, poate am lasat geamul deschis. Facem rost de o scara si te bagi tu, Andrei, si deschizi dinauntru". "Mama, ce tare!" zic eu in gandul meu. Geamul era deschis. Tanti il suna la interfon pe 'nea Carol sa-l roage sa-i dea scara. 'Nea Carol coboara de la mansarda de unde sta el pana in beci si iese cu scara. Recuzita era pregatita, de machiaj nu era cazul ca era deja intuneric, mai ramanea sa imi intru eu in rol. Ne dam pe dupa bloc pana sub balcon. Pe drum am dat cu coastele pe pamant, dar nici pana acum nu stiu in ce mi-am bagat Nike-ii de am alunecat. M-am bucurat totusi ca s-a intamplat atunci si nu cand am sarit peste pervaz. Die another day, vorba cantecului. Sprijinim scara de bloc, mai punem o piatra sub un picior (pentru ca legea compensatiei in natura functioneaza: o scara care are un picior mai scurt il are pe celalalt mai lung). Ii las geaca lui tanti Parjolea (parca Bond facea d-astea cu haina pe el. Sau nu? Nu mai stiu...) si incep sa ma urc. Sar inauntru. Intuneric. Orbecai pe acolo, dau de intrerupator. Victorie! A mai urmat formalitatea deschiderii usii si "vai, ce noroc cu tine, Andrei", "raman datoare", bla. In momentul ala ma gandeam daca mi-a crescut karma suficient cat sa imi iasa toate cele 7 meciuri pe care la pusesem la pariuri in drum spre casa. Deocamdata a batut Stuttgart, iar Wolfsburg are 2-1 la pauza cu Heerenveen. Deci sunt in carti.
Si totusi, abia dupa 4 cincinale am ajuns sa intru pe geam in bloc?
2 comentarii:
foarte amuzant, acum cateva luni am vazut la stiri un cuplu care intorcandu-se acasa, cand sa intre in scara blocului au dat de un urs si cand am inceput sa citesc articolul tau am crezut ca si ti-e ti s-a intamplat la fel, m-am entuziasmat degeaba, dar totusi ma bucur ca ti-ai ineplinit misiunea si ca femeia a reusit sa intre in propria casa
sarut'mana tanti Parjolea!
Trimiteți un comentariu