Planica

Duminică se încheie cupa mondială de sărituri cu schiurile. Până atunci ne vom delecta cu un regal: cele trei etape de la Planica, Slovenia, unde se află cea mai mare trambulină de zbor din lume (HS 215 metri). Planica este Mecca acestei discipline și locul unde majoritatea sportivilor își stabilesc recordurile personale, asta ca să nu mai vorbim de cel mondial. Un spectacol care merită văzut, mai ales că până în noiembrie ne putem lua adio de la ski jumping/flying.

4X4=2X4?

Mă supără miturile dezvoltate în jurul mașinilor cu tracțiune integrală și al feluritelor sisteme electronice cu care sunt dotate mai toate mașinile din ziua de azi. Aceste mituri sunt dezvoltate parțial de producători prin campaniile publicitare, dar mai ales de înșiși posesorii acestor vehicule care au impresia că dacă mașinile lor sunt echipate cu ASR, ABS, ESP sau MȘC (Mai Știu eu Ce) și dacă, pe deasupra, mai sunt și 4X4, acestea se transformă în niște mijloace de locomoție indiferente la condițiile de aderență. Ei bine, am o veste proastă pentru ei: tracțiunea integrală și ajutoarele electronice împing puțin limita aderenței până la care deplasarea este posibilă. Să o luăm sistematic: tracțiunea pe patru roți poate aduce un plus doar când aderența variază pe spații mici și, atunci, într-adevăr, șansele ca una din roțile motoare să prindă uscat sunt mai mari. În schimb, dacă suprafața alunecoasă este întinsă, poți să ai tracțiune și pe roata de rezervă că efectul este același. Unde patinează două, de ce n-ar patina patru? Cât despre sistemele anti-patinare, acestea își fac treaba până la un anumit nivel al aderenței. Să nu creadă nimeni că te scot de oriunde. În cel mai rău caz, vor face ca nici una din roți să nu se învârtă atunci când aderența tinde către 0.

Alt mit auto este cel al cauciucurilor de iarnă. Cu ce se deosebesc aceste cauciucuri de cele de vară? Simplu: prin profilul crestăturilor de pe fața de rulare care este în așa fel desenat încât în timpul deplasării să arunce zăpada care altfel s-ar lipi de cauciuc. Zice-se că cică ar fi realizate dintr-un altfel de material. E posibil, nu zic nu, dar nu cred că s-a descoperit încă materialul M pentru care coeficientul de frecare M-asfalt să fie egal cu coeficientul de frecare M-gheață.

Toate aceste convingeri mi-au fost întărite ieri dimineață când am văzut două așa-zise mașini de teren (un Mitsubishi Pajero și un VW Touareg) împotmolindu-se după ce au parcurs 10 metri din panta pe care o văd de pe geam. Păi, bravo, nu era vorbă că poți să mergi cu SUV-urile astea pe oriunde? Vă dovedește o amărâtă de ninsoare? Vaaaaai! Au încercat oamenii de vreo 2-3 ori după care au făcut cale întoarsă. Și ce se mai învârteau toate alea 4(X4) roți în gol! Cum s-ar zice, myth – busted. Repet: toate aceste dotări permit rezolvarea câtorva situații care ar fi nasoale pentru o mașină fără așa ceva. Dar de aici și până la a te arunca pe oriunde în orice condiții și a crede că poți să treci cu bine e cale lungă.

Jaaaaaa! (II)

Am promis că mai pun nişte poze din Austria. Na:

Jaaaaaa!

Am ajuns de vreo două ore acasă şi sunt foarte entuziasmat. Deci, jaaaaaaa! În primul rând, mă minunez şi eu ca ţăranu’ care a fost prima oară la schi în Austria. Şi în al doilea rând, pentru că am constatat că nu sunt total paralel cu germana. La capitolul priceput stau chiar neaşteptat de bine, iar la vorbit o mai dau de gard, dar şi acolo m-am surprins pe mine însumi. Adică ştiu să zic mai mult decât „Schneller, schneller, das ist gut” şi „eine kleine popârţaine”.

Am fost la Hochkar, o staţiune denumită după cel mai înalt vârf (1808 m) de prin preajmă. Ştiu că nu e tata staţiunilor şi nicidecum un clişeu cvasi-fiţă gen Zell am See, Kitzbuehel sau St. Moritz. Dar e OK. Pârtiile, chiar dacă nu sunt la fel de dificile precum cele din Poiană, sunt multe şi, deci, chiar şi atunci când staţiunea e full, nu simţi aglomeraţia. La fel stă treaba şi cu transportul pe cablu. Mâncare ieftină, zăpadă multă şi impecabilă, peisaj splendid, lume civilizată, organizare, iarnă în toată regula şi un mod de a petrece săptămâna dintre Crăciun şi Anul Nou altfel decât ce obişnuiam. Spuneam că totuşi nu e o staţiune de top; pârtiile sunt destul de scurte, iar domeniul schiabil este restrâns faţă de cel al altor staţiuni mai celebre, dar cam aici a fost maximul unde am putut ajunge într-o zi de mers cu maşina. Până să caut pe net acum o săptămană nici nu ştiam că există locuri unde se poate schia în Niederoesterreich (adică Austria de Jos). Mulţumită amplasamentului, locul este singura soluţie pentru vienezii, slovacii din Bratislava, maghiarii din vestul Ungariei şi chiar şi o parte din cehii care vor să plece dimineaţa de acasă şi să se întoarcă seara. Aşa că am dat peste un melanj de naţii, limbi vorbite şi culturi.

Senzaţiile sunt încă proaspete şi clocotinde, aşa că aş putea să mai scriu ore în şir aici, dar nu vreau să plictisesc, aşa că haideţi mai bine să ne uităm la nişte poze.

N-am avut brad acasă, dar uite ce am găsit


Telescaun cu parbriz


Am degerat până am făcut pozele




Ce pictograme sugestive au ăştia




Cel mai lung telescaun. Şi cel mai sinistru. Pe lângă faptul că arată cum arată, merge pe alocuri la înălţimi mari şi dacă nu eşti obişnuit cu genul ăsta de transport cred că nu te simţi prea bine pe scândura aia. Sunt curios ce părere are Vlăduţ de aşa ceva. Prietenii ştiu de ce. Pe de altă parte, e un bun prilej de meditaţie; chit că după un sfert de oră ajungi în vârf sloi, riveliştea merită şi, la urma urmei, te lasă în cel mai înalt punct, chiar pe Hochkar.


Era să plec acasă şi să uit de Weissbier. Noroc că mi-a sărit în ochi în ultima zi şi am recuperat cât de cât cu două Edelweiss.


Mai revin cu ceva poze, dar acum nu ştiu ce se-ntâmplă de îmi dă eroare la încărcare. Mai văd eu…

Tschuess, până una-alta.

Frohe Weihnachten!

Una din marile mele nedumeriri este de ce scriu nemţii toate substantivele cu iniţială majusculă. Este ca şi cum am scrie noi „Ana are Mere”. Ce mare merit au merele Anei ca să fie scrise aşa? Oare de unde le-a venit ideea asta? Am scris azi un mail unor austrieci care au o pensiune şi despre care aflasem la precedenta comunicare virtuală că habar n-au boabă de engleză. Mi-a venit rău cât am tot shiftat ca să le scriu ălora substantivele. Faza tare e că mă duc să mă cazez la ei. Sunt tare curios cum o să mă înţeleg cu oamenii. Sper doar să nu fac entorsă de la atâta comunicare. Oricum, o să fie foaaaarte interesant.

Apropo, mă duc la schi în Austria. Plec pe 25. Aşa că no Christmas tree anul ăsta. Pe 24 seara o să împodobesc bagajul şi dup-aia cornu-n pernă că dimineaţa mă car la 5. O să fie ceva nou pentru mine să fiu de sărbători într-o ţară străină şi am aşteptări înalte legate de atmosferă, luminiţe şi alte brizbrizuri. A first in my life o să fie şi schiatul pe alte meleaguri, aşa că o să trebuiască să iau nu una, ci două pietre în gură. Sper că nu din cădere.

Ce e sigur e că mi-e dor de Austria şi că probabil o să mi se pară extrem de scurte cele doar 3 zile pline pe care o să le am acolo. Nu de alta, dar pe 29 vin acasă fiindcă Fibrich a zis că nu vine la rev fără mine. Aşadar, o să fie scurt, dar (sper) foarte cuprinzător.

Până una-alta, Crăciun fericit everybody. Revin cu poze la întoarcere.

Vacanţă. De iarnă?

Daaaaaaa… Am scos-o încă o dată la capăt, am mai apucat încă o vacanţă. Una din ultimele, pentru că peste un an şi ceva vacanţele se vor transforma în concedii şi să vezi ce rău o să ne pară după anii de studenţie. Poate la fel cum ne pare acum după anii de liceu.

Una peste alta, până acum mie mi s-a părut unul din cele mai uşoare semestre din facultate. Ca să fiu sincer, cred că n-am mai ajuns atât de odihnit şi de relaxat în decembrie de când eram într-a doişpea. Poate am şi învăţat eu să îmi organizez timpul şi gândirea mai bine, dar cert este că proiectele pe care le-am avut de făcut au mers ca unse, au fost relativ reduse atât ca volum de muncă, cât şi ca întindere. Mai ramâne redactarea, dar asta e floare la ureche şi parcă e chiar o plăcere cu o cană de vin fiert alături, mirosind parfumul bradului din casă. Aşa, ca un omagiu adus precedentei vacanţe de iarnă, compromise de referatul mâncător de sinapse de la CEL.

Cât despre sesiune, mai e mult până departe şi experienţa ultimilor ani mă face să o abordez mult mai detaşat decât la început. Atât cât să n-o las să ţină prim-planul preocupărilor mele până prin 10-15 ianuarie.

În rest, s-aveţi sărbători fericite vă doreşte băeatu’. Şi dacă aveţi careva o pilă, poate îmi puneţi şi mie o vorbă bună la ăştia să bage nişte zăpadă cât de curând. Anul ăsta, intervenţia echipelor de înzăpezire nu a fost deloc promptă.

Care mai are nişte zăpadă de anul trecut?

E 15 decembrie. Afară sunt 8 grade la ora 15, zăpada s-a dus de unde-a venit, iarba-i verde, căteodată mai dă câte o adiere caldă de primăvară. Mai sunt 9 zile până vine Santa Claus (discipolul lui Moş Gerilă şi bărbatul lui Merry Christmas) şi uite în ce hal de nepregătiţi îl aşteptăm noi. Vă gândiţi ce mamă de bătaie ne arde ăsta dacă ne prinde aşa? În loc de ceai fierbinte o să-l aşteptăm cu bere de la gheaţă. Halal atmosferă de sărbători, parcă am fi în Australia.

A nice day

Sunat alarma la telefon. Trezit. Afară încă beznă. Ridicat din pat. Spălat. Îmbrăcat tricou mâneci scurte, tricou mâneci lungi, pantaloni, fleece sau windstopper. Pus plasturi la călcâie pentru orice eventualitate.* Luat şosete luuuungi. Făcut bagaj: schiuri şi beţe în sac, cască, ochelari, cagulă, scarf în rucsac, clăpari în mână, d-ăla să nu crape buzele în buzunar, ski zip la fermoar. Parcă ar vrea să se facă lumină afară. Se mai gândeşte. Încălţat ghete şi îmbrăcat geacă. Dus clăpari şi rucsac la maşină. Urcat înapoi în casă. Dus sac la maşină. Fixat sac la locul lui. Urcat în maşină. Pornit motor şi căldură. Curăţat strat gros de zăpadă.* Şpreiat geamuri ca să se dezgheţe. Urcat în maşină. Aşteptat 1 până la 2 minute să se dezgheţe geamurile. Dat jos din maşină. Dat jos geaca pentru că s-a făcut prea cald. Şi lumină. Mutat portofel şi telefon din buzunar geacă în buzunar fleece sau windstopper. Urcat în maşină. Plecat. Oprit la chioşc. Cumpărat batoane de ciocolată. Oprit în Livadă. Întâlnit cu diverşi cetăţeni. Plecat. Parcurgerea a 12 km până în Poiană. Încă linişte în Poiană. Oprit în parcare. Venit om în vestă galbenă. Plătit parcare la om în vestă galbenă. Pus tichetul în geam. Echipat: dat jos ghetele, înfipt picioarele în clăpari, luptat strâns chingile la clăpari, uitat clăparii în modul de schi, pus scarf şi ochelari, îmbrăcat geacă, încheiat la geacă*, descheiat la geacă*, mutat portofel şi telefon din buzunar fleece sau windstopper în buzunar geacă*, încheiat fusta de vânt (aşa se cheamă, don’t call me gay), încheiat la geacă, pus batoanele în buzunar, luat beţele, casca şi cagula în mână, schiurile pe umăr, închis maşina. Mers la cabină pentru că gondola n-a pornit încă. Cumpărat cartelă de o zi. Trecut clăparii în modul de mers. Urcat cu cabina. Pus cagula şi casca pe cap, schiurile în picioare. Coborâre de încălzire/recunoaştere. Trecut clăparii în modul schi. Mers la gondolă. Prima urcare singur în gondolă.* Întins pe banchetă. Semisomn până sus. Coborât. Parcurgerea a încă 6 până la 8 ture mari. Râs de paltonarii stresaţi în gondolă.* Aglomerat pârtiile. Mers la teleschi Ruia. Stat mult la coadă. Părut rău că mers la teleschi. Mers la cabană. Lăsat schiurile şi beţele la garderobă. Băut suc rece fiindcă m-am încălzit tare (nu pot să beau ceai cald după ce fac mişcare). Stat la soare.* Admirat peisaj*. Admirat schioare. Găsit şezlong.* Recuperat schiuri şi beţe de la garderobă. Plecat mai departe. Blestemat dâmburi crescute fiindcă ăştia nu-s în stare să mai bată o dată pârtiile la jumătatea zilei. Parcurgerea a încă 6 până la 9 ture mari. Simţit genunchii tot mai tare. La sfârşit căzut spectaculos de 0 până la 2 ori pentru că cedează genunchii. Stat jos la un suc. Intrat în magazin echipament.* Crucit la preţuri.* Ieşit din magazin.* Mers spre maşină cât mai mult posibil pe schiuri. Dat jos schiuri. Uitat clăpari în mod schi. Dezechipat. A se vedea etapa „Echipat” în sens invers. Plus periat clăpari, schiuri, beţe. Plecat acasă. Ajuns acasă. Făcut două drumuri până în casă cu bagajul. În silă. Dezbrăcat. Aruncat tricou mâneci lungi şi tricou mâneci scurte în coşul de rufe. Făcut baie. Diverse activităţi. Adormit în timpul diverselor activităţi (în caz că sunt statice). Trezit. Făcut pat. Adormit.

Epilog: Stat ţeapăn două zile pentru că orice mişcare doare. Totuşi făcut minim necesar de mişcări. Tânjit după masaj.

Concluzie: Oare cât mai am de aşteptat până la o astfel de zi să-i zic… algoritmică? Săptămâna trecută m-a amăgit o minunăţie de ninsoare, dar a rămas o pojghiţă amărâtă care se topeşte ca Topi Top-ul. Sunt 11 grade ziua. Cred că mai e ceva de stat.

Evenimentele marcate cu * sunt opţionale şi autorul nu garantează pentru desfăşurarea lor de fiecare dată.