marți, 24 februarie 2009

Detalii despre mine (leapșa zilei)

Uite o ocazie numai bună să ies din blogo-letargia asta în care zac de ceva timp. Fapt e că de când am scăpat de sesiune funcția de gândire mi-a fost mult inhibată și se manifestă doar atât cât să îmi asigure supraviețuirea (cât să fac corelația spațială astfel încât lingura să ajungă în gură cu capătul corect). Serios vorbind, în ultimele zile am cunoscut o lene intelectuală înspăimântătoare și n-am mai gândit deloc pentru mine. Până și cele câteva zeci de pagini pe care le-am citit din volumul 2 al „Arhipelagului Gulag” au fost mai degrabă un divertisment beletristic decât un mobil pentru a gândi.

Dar să nu divagăm. Pretextul textului (scuzați text-text-fonia) de azi e o leapșă (cică așa se cheamă, am învățat azi un termen nou) propusă de Luana. E un fel de joc gen „să completăm pe linia punctată”, exercițiu de autocunoaștere și de autosinceritate, aș zice. Ia să vedem ce iese:

SUNT un cetățean căruia îi place să respecte regulile, dar speriat de ideea de a fi „just another face in the crowd”. Paradox?

AȘ VREA să fiu în stare să îmi gestionez timpul mai eficient.

PĂSTREZ o bancnotă de 20 de coroane suedeze, un bilet de la FC Brașov-Inter Milano, un pix cu o anumită semnificație, vrafuri de hărți, pliante, prospecte, broșuri din locurile pe unde am umblat.

MI-AȘ FI DORIT să am voce cât de cât.

NU ÎMI PLACE să mi se urce cineva în cap.

MĂ TEM de apă și câini.

AUD tot timpul ceva. Ați observat că niciodată nu e complet liniște?

ÎMI PARE RĂU că de multe ori sunt ciufut.

ÎMI PLACE să mi se cânte-n strună.

NU SUNT un bun membru de echipă.

DANSEZ cum vorbește Băsescu engleza.

NICIODATĂ nu aș fi fost suficient de disciplinat încât să practic un sport la nivel profesionist.

PAR arogant la început.

PLÂNG nu.

NU SUNT ÎNTOTDEAUNA sigur că știu ce vreau.

NU ÎMI PLACE DE MINE când te las să mă lași.

SUNT CONFUZ când vine vorba de plecat din țară cu alt scop decât turistic. Dar mi-aș dori.

AM NEVOIE de confort financiar. Na, că am zis-o, dar eram ipocrit dacă n-o ziceam.

AR TREBUI să mă gândesc unde naiba îmi fac masterul.

3 comentarii:

Anonim spunea...

mda, foarte tare :) am mai aflat cate ceva ca prea erai misterios. si eu pastrez coroane (DK + SWE, maruntis si bancnote), bilete de tren, brosuri in limbi pe care nuuuu le inteleg... :)

si eu sunt leguma :| de ...cam prea mult. cam de cand am venit. cah.

Anonim spunea...

PS asta ascultam while writing
http://www.youtube.com/watch?v=IXdNnw99-Ic
foarrrte misto melodie, nostalgica rau :|

Andrei spunea...

Păi da. În primul post de pe blog scrisesem chestia asta: Dacă ai ajuns aici fie mă cunoști de pe undeva, fie ai greșit drumul, așa că mare lucru despre mine nu mai e nevoie să adaug. So, nu am pedalat pe detalii autobiografice pentru că nu mă așteptam să găsesc persoane interesate în afară de cunoscuții mei de la acea dată. Oricum, ideea e că aș putea spune o grămadă de alte lucruri despre mine și, mai mult, dacă m-aș apuca acum să refac „chestionarul” :P ăsta probabil că mi-ar veni în cap cu totul alte chestii.

E faină piesa, dar dacă n-ai fi scris în timp ce ascultai ai fi văzut cât de frumos e ilustrată. Sau poate că ai văzut... :P