luni, 9 februarie 2009

I'm a grammar freak

Dacă mai găsesc într-un curs cuvântul „apare” acolo unde ar trebui să fie „apărea” (de ex. „va apare” - greșit), o să îmi iasă fire albe. Ca să nu mai vorbesc de un curs în care apărea peste tot „să aibe” în loc de „să aibă”. Parcă eram totuși într-un mediu universitar...

3 comentarii:

Anonim spunea...

Gandeste-te si in felul asta: formele gresite sunt folosite din ce in ce mai des asa ca un DOOM (nume predestinat :)) ) viitor le va prevedea drept corecte :D Vezi exemplul: toti spuneau "vreau sa continui munca", pe cand corect era "vreau sa continuu munca". Si acum sunt acceptate amandoua, ta-daa :)

Andrei spunea...

Da, înțeleg eu ce vrei tu să spui, adică obiceiurile de vorbire pot fi (și de obicei sunt) criterii pentru stabilirea normelor gramaticale, dacă sunt îndeajuns de bine înrădăcinate în uzanța colectivă. Eu vreau să spun doar că unele abateri sunt supărătoare (cel puțin pentru mine, întotdeauna am avut un pitic cu vorbirea corectă) mai ales dacă vin din partea unor cadre didactice.

Anonim spunea...

stiu, am aceeasi problema :D abia ma abtin sa nju ii corectez ;)) ...ca sa nu mai vorbim de greselile care apar pe la aviziere si diferite liste...