Planica

Duminică se încheie cupa mondială de sărituri cu schiurile. Până atunci ne vom delecta cu un regal: cele trei etape de la Planica, Slovenia, unde se află cea mai mare trambulină de zbor din lume (HS 215 metri). Planica este Mecca acestei discipline și locul unde majoritatea sportivilor își stabilesc recordurile personale, asta ca să nu mai vorbim de cel mondial. Un spectacol care merită văzut, mai ales că până în noiembrie ne putem lua adio de la ski jumping/flying.

Bravo Schlieri!!!

Moment superb ieri la Kulm. Gregor Schlierenzauer sare 215,5 metri şi stabileşte un nou record al trambulinei de zbor cu schiurile.

Bravo Schliri!

Pe de altă parte, mă gândesc că in câţiva ani recordurile actualelor trambuline vor deveni imbatabile. Şi nu pentru că îmbunătăţirea continuă a performanţelor se va stopa, ci mai degrabă pentru că aterizările vor ajunge pe zona de plat, unde vor deveni extrem de periculoase. În primul rând, organizatorii vor tinde să evite astfel de situaţii prin amplasarea cât mai jos a barei de start; în al doilea rând, nici un sportiv nu îşi va risca viaţa nici chiar pentru gloria corectării unui record. Bineînţeles, rezervă încă mai există, dar peste 10-20 de ani cine ştie unde vor ajunge performanţele săritorilor?

Întrebarea zilei

Dacă se vorbeşte atâta cum că 2-0 e cel mai periculos scor la fotbal, atunci ce motiv ar mai avea să marcheze echipele care conduc cu 1-0?

Jump!

Una din cele mai frumoase iniţiative de care am auzit în ultimul timp este OMV Move & Jump, programul derulat de petrolistul austriac în parteneriat cu Federaţia Română de Schi şi Biatlon pentru (re)punerea bazelor săriturilor cu schiurile în România. Detalii mai exacte decât ce pot să vă spun eu din amintiri găsiţi aici, dar ideea este că unul din obiective este ca România să dea un săritor în primii zece ai Cupei Mondiale în următorul deceniu.

Nu aş fi fost atât de entuziasmat şi încrezător dacă programul ar fi fost derulat exclusiv de către statul român, dar simpatizez compania OMV încă de pe vremea când sprijinea raliurile şi mă bazez pe austrieci cu atât mai mult cu cât reprezintă patria săriturilor cu schiurile la nivel mondial. Sunt conştient că obiectivele propuse sunt foarte dificil de atins, dar am încredere în buna credinţă a OMV-ului şi îi felicit pentru iniţiativă.

De ce îl consider un proiect frumos? Pentru că România este la pământ din punct de vedere ar rezultatelor şi prezenţei în sporturile de iarnă la nivel mondial; destul de inacceptabil pentru o ţară cu un relief ca al nostru. Şi pentru că nu este vorba de orice sport de iarnă, ci de unul din cele mai nobile şi mai spectaculoase şi care nu este pentru oricine. Este şansa noastră să scoatem capul. Promit că în primul sezon în care un român va participa în Cupa Mondială voi fi spectator la cel puţin trei etape.

Pentru început, mi-am cumpărat şi eu un breloc OMV Move &. E un gest simbolic, dar ştiu că am făcut ceva. Dacă am atâtea aşteptări, nu mi se pare corect să stau cu mâinile în sân. Iar dacă fiecare dintre noi va repeta acest gest, atunci chiar avem o şansă.

Inepţii (puneţi accentul cum vreţi)

M-am săturat de calambururile celor de la sport.ro. Nu ştiu în ce manual de jurnalism au citit cei de la televiziunea cu nume de site că un titlu de ştire trebuie să conţină cel puţin un cuvânt obţinut prin amestecul altor două-trei cuvinte, dar deja e prea mult. Şi nici nu m-ar fi deranjat dacă ştirile sport.ro ar fi avut ocazional câte un titlu haios şi cu adevărat amuzant. Problema este că jocurile de cuvinte au devenit un obicei enervant, iar glumele încercate provoacă la fel de multe zâmbete ca intonarea imnului de stat. De ce ţin neapărat aceşti experţi în henţuri cu mâna şi numărarea cornerelor şi a şuturilor pe poartă să ne arate că sunt sferto- spre semidocţi? Cât despre calitatea unui titlu de a spune ceva despre conţinut, de multe ori nici nu poate fi vorba. De exemplu, ce ne poate spune cuvântul hibrid „Ceferelsea” afişat de postul sus menţionat după meciul CFR Cluj – Chelsea din Liga Campionilor? Sau „Ancelotti e Mut(u)” după ce antrenorul Milanului s-ar fi arătat interesat de achiziţia jucătorului român?

Altele sunt trase de păr: „Neaga, C jucător” după un meci fulminant făcut de stelist pe vremea când era în exil la echipa a doua care juca în divizia C; „Uff, trage iar Gourcouff” (la asta am râs, dar râdeam de autorul ştirii, nu cu el) după ce Gourcouff a marcat pentru Franţa împotriva României şi urma să joace pentru Bordeaux împotriva CFR-ului; „A fluierat ca un messiriaş” (asta pare uşor schizofrenică) despre Alexandru Tudor care a arbitrat Barcelona lui Messi în Liga Campionilor; sau „Dinamo joacă grozav(u)” după ce Dinamo a eliminat din Cupa României Botoşaniul antrenat de Leo Grozavu.

Chiar e prea mult! Şi pentru că tortul nu putea exista fără cireaşă on top, de câteva zeci de ori pe zi avem ocazia să citim propoziţia „Fotbal ca noi, n-are nimeni.” Asta dacă mai facem greşeala să trecem pe sport.ro. Cei de acolo cred că acest „motto” îi defineşte. Şi, într-adevăr o face. Îi defineşte drept postul de televiziune cu acoperire naţională ai căror redactori nu au aflat încă faptul că nu se pune virgulă între construcţia subiectivală şi cea predicativă. Presupunând că ai nevoie de o facultate de jurnalism ca să intri într-o televiziune care se vrea profesionistă, tare mă întreb cum poţi absolvi acea facultate dacă nu cunoşti noţiuni elementare de gramatică.

Interiooooooor

Fiindcă o parte dintre prietenii mei din lumea raliurilor mi-au reproşat că nu am postat încă nimic despre această disciplină sportivă, deşi mă declar fan şi într-o vreme mi-am şi câştigat pâinea pe marginea fenomenului, am hotărât să postez astăzi prima intrare cu tagul „raliuri”. Momentul nu este dintre cele mai bune, pentru că sezonul s-a cam încheiat în ţară şi cel puţin până la alegerile pentru conducerea FRAS-ului nu avem subiecte. Însă m-am orientat repede, aşa că astăzi vă propun o filmare onboard interesantă şi amuzantă în acelaşi timp. Sper să îi fi făcut curioşi şi pe cei mai puţin familiarizaţi cu raliurile şi poate că – ştiu eu? – li se va părea interesant, mai ales că dictarea copilotului se aude foarte clar şi astfel putem înţelege mai bine ce se întâmplă într-un echipaj de raliu pe parcursul unei probe. În filmare apare echipajul Bogdan Marişca/Sebastian Itu în Raliul Ţara Bârsei 2008. De ce amuzant? Ascultaţi cu atenţie dictarea lui Sebi. Pe mine unul mă distrează la culme accentul ardelenesc cu care vorbeşte.

Enjoy:

A nice day

Sunat alarma la telefon. Trezit. Afară încă beznă. Ridicat din pat. Spălat. Îmbrăcat tricou mâneci scurte, tricou mâneci lungi, pantaloni, fleece sau windstopper. Pus plasturi la călcâie pentru orice eventualitate.* Luat şosete luuuungi. Făcut bagaj: schiuri şi beţe în sac, cască, ochelari, cagulă, scarf în rucsac, clăpari în mână, d-ăla să nu crape buzele în buzunar, ski zip la fermoar. Parcă ar vrea să se facă lumină afară. Se mai gândeşte. Încălţat ghete şi îmbrăcat geacă. Dus clăpari şi rucsac la maşină. Urcat înapoi în casă. Dus sac la maşină. Fixat sac la locul lui. Urcat în maşină. Pornit motor şi căldură. Curăţat strat gros de zăpadă.* Şpreiat geamuri ca să se dezgheţe. Urcat în maşină. Aşteptat 1 până la 2 minute să se dezgheţe geamurile. Dat jos din maşină. Dat jos geaca pentru că s-a făcut prea cald. Şi lumină. Mutat portofel şi telefon din buzunar geacă în buzunar fleece sau windstopper. Urcat în maşină. Plecat. Oprit la chioşc. Cumpărat batoane de ciocolată. Oprit în Livadă. Întâlnit cu diverşi cetăţeni. Plecat. Parcurgerea a 12 km până în Poiană. Încă linişte în Poiană. Oprit în parcare. Venit om în vestă galbenă. Plătit parcare la om în vestă galbenă. Pus tichetul în geam. Echipat: dat jos ghetele, înfipt picioarele în clăpari, luptat strâns chingile la clăpari, uitat clăparii în modul de schi, pus scarf şi ochelari, îmbrăcat geacă, încheiat la geacă*, descheiat la geacă*, mutat portofel şi telefon din buzunar fleece sau windstopper în buzunar geacă*, încheiat fusta de vânt (aşa se cheamă, don’t call me gay), încheiat la geacă, pus batoanele în buzunar, luat beţele, casca şi cagula în mână, schiurile pe umăr, închis maşina. Mers la cabină pentru că gondola n-a pornit încă. Cumpărat cartelă de o zi. Trecut clăparii în modul de mers. Urcat cu cabina. Pus cagula şi casca pe cap, schiurile în picioare. Coborâre de încălzire/recunoaştere. Trecut clăparii în modul schi. Mers la gondolă. Prima urcare singur în gondolă.* Întins pe banchetă. Semisomn până sus. Coborât. Parcurgerea a încă 6 până la 8 ture mari. Râs de paltonarii stresaţi în gondolă.* Aglomerat pârtiile. Mers la teleschi Ruia. Stat mult la coadă. Părut rău că mers la teleschi. Mers la cabană. Lăsat schiurile şi beţele la garderobă. Băut suc rece fiindcă m-am încălzit tare (nu pot să beau ceai cald după ce fac mişcare). Stat la soare.* Admirat peisaj*. Admirat schioare. Găsit şezlong.* Recuperat schiuri şi beţe de la garderobă. Plecat mai departe. Blestemat dâmburi crescute fiindcă ăştia nu-s în stare să mai bată o dată pârtiile la jumătatea zilei. Parcurgerea a încă 6 până la 9 ture mari. Simţit genunchii tot mai tare. La sfârşit căzut spectaculos de 0 până la 2 ori pentru că cedează genunchii. Stat jos la un suc. Intrat în magazin echipament.* Crucit la preţuri.* Ieşit din magazin.* Mers spre maşină cât mai mult posibil pe schiuri. Dat jos schiuri. Uitat clăpari în mod schi. Dezechipat. A se vedea etapa „Echipat” în sens invers. Plus periat clăpari, schiuri, beţe. Plecat acasă. Ajuns acasă. Făcut două drumuri până în casă cu bagajul. În silă. Dezbrăcat. Aruncat tricou mâneci lungi şi tricou mâneci scurte în coşul de rufe. Făcut baie. Diverse activităţi. Adormit în timpul diverselor activităţi (în caz că sunt statice). Trezit. Făcut pat. Adormit.

Epilog: Stat ţeapăn două zile pentru că orice mişcare doare. Totuşi făcut minim necesar de mişcări. Tânjit după masaj.

Concluzie: Oare cât mai am de aşteptat până la o astfel de zi să-i zic… algoritmică? Săptămâna trecută m-a amăgit o minunăţie de ninsoare, dar a rămas o pojghiţă amărâtă care se topeşte ca Topi Top-ul. Sunt 11 grade ziua. Cred că mai e ceva de stat.

Evenimentele marcate cu * sunt opţionale şi autorul nu garantează pentru desfăşurarea lor de fiecare dată.

Suntem mândri de voi

Totul a început cu un timing excelent. CFR Cluj a câştigat primul titlu din palmares exact la momentul potrivit pentru a deveni prima echipă românească intrată direct în grupele UEFA Champions League. O echipă care în urmă cu cinci sezoane juca în a treia ligă ajungea între primele 32 de echipe de club ale Europei. Şi ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, la primul meci furniza ceea ce a fost considerată drept cea mai mare surpriză din istoria UCL. Din acel moment nimic nu a mai fost ca înainte pentru că numele CFR Cluj a intrat în conştiinţa granzilor Europei, un nume despre care nimeni nu ştia nimic, o echipă ajunsă parcă din greşeală în cuşca leilor.

Vă mulţumesc, CFR, pentru că ne-aţi făcut să visăm frumos, pentru că aţi arătat un spirit de luptă nemaivăzut până acum în România şi pentru că ne-aţi făcut pe toţi să fim mândri că suntem ardeleni. Vă felicit pentru că aţi scris cea mai frumoasă pagină din istoria fotbalistică a Ardealului şi pentru că aţi ştiut să fiţi o echipă de sportivi adevăraţi până la sfârşitul poveştii, o poveste din care nu aveţi cum să ieşiţi decât cu fruntea sus. Vă mulţumesc pentru înfrigurarea cu care aşteptam fiecare meci al vostru, pentru visul de la Roma şi pentru speranţa pe care o insuflă jocul practicat meci de meci. Şi ca să n-o mai lungesc atât, patru cuvinte afişate aseară în peluză spun totul: „SUNTEM MÂNDRI DE VOI”. Aventura nu se termină aici.

Everton dă „Player Search"

Clubul de fotbal Everton din Marea Britanie încearcă să fie cu un pas înaintea adversarilor şi revoluţionează scoutingul sau, mai pe româneşte, căutarea de tinere talente de-a lungul şi de-a latul mapamondului (dacă mapamondul are un lung şi un lat… whatever). Conducerea echipei a încheiat un contract cu SI, producătorii jocului electronic Football Manager, pentru a putea folosi baza lor de date, care include în jur de 370000 de fotbalişti din întreaga lume, inclusiv diferite valori ale caracteristicilor tehnice, tactice, psihice, fizice ale fiecăruia dintre aceştia. Pentru cei mai puţin sau deloc familiarizaţi, fac o mică paranteză. Pe scurt, Football Manager este un joc în care treci în postura antrenorului unui club de fotbal (în atribuţiile tale intră inclusiv gestionarea bugetului de transferuri şi salarii, deci un pic mai mult decât un antrenor) şi faci cam tot ce face el, adică stabileşti tactici, programe de antrenament, faci schimbări în timpul meciurilor, etc. Închid paranteza. Cei de la Everton vor beneficia aşadar de reţeaua de scouteri (în jur de o mie) a SI şi va reduce cheltuielile cu proprii scouteri. Care ar putea deveni la o adică unul singur, care va sta zi de vară până-n seară clickăind în draci pe „Player search”, „Set filter” ş.a.m.d. Capitolele care nu vor trece în sfera virtuală probabil că vor fi „Approach to sign”, „Make offer” şi „Confirm transfer”.

Extinderea influenţei jocului în lumea reală ar trebui însă să-i responsabilizeze şi mai mult pe producători, asta ca să nu ne mai trezim cu Clement Pălimaru dând goluri peste goluri în liga I. Că cine ştie, poate îl ia Everton şi dup-aia oalele în capul SI se vor sparge. Un alt lucru bun care ar putea să decurgă de aici este renunţarea la mofturi din partea jucătorilor care nu acceptă să fie incluşi în baza de date a jocului. Dacă se va dovedi o cale eficientă de a ochi jucători şi tot mai multe cluburi vor face apel la SI, atunci nu cred că ar mai fi un moft să îţi refuzi prezenţa în Football Manager, ci mai degrabă un şut cu şpiţul dat multor oportunităţi.

Ştirea originală aici

Rulmentul – FC Braşov 1-0

Am fost duminică la FC Braşov – CFR Cluj (1-1) şi la Rulmentul – VOC Amsterdam (49-15) ca orice braşovean care se respectă. Fotbal într-o parte, handbal în cealaltă. Băieţi într-o parte, fete în cealaltă. Mijlocul campionatului într-o parte, cupe europene în cealaltă. „M..e CFR” şi „Hai, Zaharia, bag-o-n aţe” într-o parte, aplauze pentru adversare şi „Suntem mândri de voi” în cealaltă. Frig într-o parte, cald în cealaltă.

Mi-am început ziua dedicată sportului la Stadionul Tineretului. După ani buni, o campioană a României venea la Braşov pentru un meci oficial. Din păcate, încă nu în nocturnă, despre care se aude că va fi aprinsă la primul meci de acasă din retur. Sau poate totuşi din fericire, că şi aşa îmi cam intrase răcoarea în oase prin minutul 75. Meciul bănuiesc că l-aţi văzut toţi sau cel puţin, dacă vă interesează, aţi aflat până acum cam ce s-a întâmplat, aşa că n-o să vă plictisesc. Un singur gând vreau să vă împărtăşesc, cel care m-a străfulgerat în timpul paradelor lui Stelică din finalul meciului: „Bila lucioasă la bilă lucioasă trage”. La final s-a consemnat al şaptelea egal consecutiv al Steagului şi al optulea din 14 etape.

Mai pe seară am mers la handbal. Am ajuns cu o oră înainte de începerea meciului şi am observat cu surprindere că eu şi Vlad eram primii spectatori. Uitaţi cam cum arăta terenul când am intrat:

A ieşit un 49-15 fără drept de apel în returul primului tur al cupei EHF (a treia valorică a Europei), după o victorie tot a Rulmentului la 12 goluri în tur.

Nu vreau să vorbesc de rău FC-ul pentru că iubesc ambele echipe la fel de mult, dar întotdeauna m-am simţit mai în largul meu şi mai aproape de Europa (atât ca performanţe, cât şi ca atmosferă) la handbal. Cât despre pretenţiile celor două echipe, diferenţa este ca de la cer la pământ. Dacă FC-ul este genul de echipă care petrece alternativ perioade aproximativ egale în ligile 1 şi 2, Rulmentul ţinteşte în permanenţă fazele finale ale cupelor europene. Cea mai bună dovadă este aerul de formalitate pe care îl inspiră fiecare meci din tururile de toamnă ale cupelor, prin care echipa trece fără să transpire. În ultimii trei ani, Rulmentul a câştigat Cupa Challenge, a jucat o finală de Cupa Cupelor şi un sfert în Cupa EHF. Mai mult, a adus la Braşov două echipe gigantice – Zvezda Zvenigorod şi Larvik – ambele având în lot peste patru jucătoare din echipele naţionale ale Rusiei, respectiv Norvegiei, primele două forţe la nivel mondial. Publicul braşovean a putut astfel să vadă la lucru câteva dintre marile nume de prim rang ale sportului, ocazie pe care Steagu nu ne-a oferit-o încă (cu o excepţie în 2001, când Ronaldo a venit cu Inter pe Tineretului în primul tur al Cupei UEFA).

În concluzie, mă mai duc la handbal. Şi uneori la fotbal, chiar dacă nu văd 60 de goluri pe meci.

Breaking news: azi s-au tras la sorţi meciurile din optimile cupei EHF. Rulmentul va juca cu Feherep Alcoa din Ungaria.