Fără pungi de plastic

Primul lucru bun pe 2009 s-a întâmplat deja: nu se mai dau gratuit pungi de plastic în Carrefour. De fiecare dată când treceam pe la case mă îngrozeam încercând să îmi imaginez cam ce cantitate de plastic scuipă zilnic un hipermarket sub formă de căciuli cu toarte pentru consumatori cu capu-n traistă. Că, fiind gratis, normal că omul ia. De obicei mai mult decât îi trebuie. Că „puiul îl pun separat că curge”, că „bananele la pun în două să nu se rupă”, că „mai iau să pun gunoiu-n ele” ş.a.m.d. Imens, imens. Aşa că am făcut şi eu un gest şi mi-am luat frumuşel o sacoşă de hârtie cu 2 lei 60. Numai bună, duce 15 kile, se degradează în 150 de zile şi dacă se strică mi-o schimbă. Nu sunt vreun avar care îşi bagă unghia în gât pentru 50 de bani, cât costă acum clasica pungă de plastic, dar dacă oamenii ăştia se chinuie să ne înveţe/sugereze/constrângă cum să mai curăţăm oleacă oraşele în care trăim, am zis „de ce nu?”. Plus că am conştiinţa împăcată că răzleţele mele aluzii ecologiste nu sunt ipocrizii. Aşa că, de azi, no more plastic bags in my life. Sau mai pe româneşte, fuseră, fuseră şi se duseră.